Teoria acului hipodermic
De la MediaPedia.ro
Teoria acului hipodermic (numită şi teoria glonţului magic) afirmă că efectele mass media asupra publicului sunt puternice, imediate şi extinse în rândul populaţiei. Teoria a apărut în anii '30, pe fondul transmisiilor radio şi al ziarelor de tiraj, după cercetările behavioriste. Această şcoală psihologică definea procesul de învăţare ca fiind bazat pe reacţia stimul-răspuns; ca generalizare, comportamentul uman este dictat de mediu.
Conform Teoriei acului hipodermic, mass media poate "injecta convingeri", fără intermediar, la un public de proporţii, producând efecte asemănătoare în rândurile acestora. Audienţa este definită ca pasivă, iar convingerile pot fi induse în rândurile ei printr-un mesaj media uniform şi masiv.
Teoria este ilustrată într-un anume grad prin tehnicile "cantitative" ale propagandei naziste, dar şi aparatul sovietic de persuasiune a funcţionat în baza unui raţionament asemănător. Totuşi, pe la sfârşitul anilor '40, a început să devină clar că publicul reacţionează diferit la aceiaşi stimuli propagandistici, eventual prin intermediar, care poate fi liderul de opinie sau alţi constituenţi ai publicului, ca în fenomenele word of mouth. La sfârşitul anilor '40, Teoria comunicării în două trepte a detronat Teoria acului hipodermic.
Linkuri externe
- Hypodermic Needle Theory pe site-ul Universiteit Twente (engleză).
