Dan Diaconescu

De la MediaPedia.ro

Dan Diaconescu la OTV, în seara de 13 septembrie 2008, cerând demisia membrilor CNA
Dan Diaconescu (n. 9 decembrie 1967, Caracal/Olt) este un controversat realizator TV român, devenit celebru pentru talk-show-ul realizat la OTV, televiziunea pe care a lansat-o în 2001. Talk-show, pe nume "Dan Diaconescu în Direct", a găzduit printre altele serialul Elodia.

Printre alte episoade controversate din carieră, postul TV al lui Dan Diaconescu a fost scos din emisie la începutul anilor 2000, iar realizatorul a fost reţinut de Direcţia Naţională Anticorupţie, în iunie 2010, sub acuzaţia de şantaj.

Cariera lui Dan Diaconescu se împarte în două mari etape, perioada în care a lansat şi gestionat Jurnalul naţional, cotidian fondat de Dan Voiculescu (1992-1995), şi perioada Oglinda/OTV (1995-prezent).

Cuprins

Începuturile

Ca student în Universitatea Politehnică Bucureşti, la Facultatea de Mecanică, pe care a absolvit-o în 2003, Dan Diaconescu a lansat în 1990 un ziar realizat de unul singur, scris şi desenat de mână, numit Miere de viespi. Diaconescu a obţinut mai apoi primul serviciu de ziarist profesionist la Dimineaţa, cotidianul FSN apropiat de Ion Iliescu, tot în 1990, după care, în decursul aceluiaşi an, a trecut pe la săptămânalul Gazeta de Bucureşti, pentru a fi cooptat de Horia Alexandrescu la Curierul naţional. Diaconescu îşi amintea în septembrie 2008, la OTV, că salariul primit la acest ziar era de 7000 de lei, "fabulos" pentru acele vremuri, şi că din el şi-a cumpărat prima pereche de blugi, un televizor şi o bicicletă[1].

Ca reporter la Curierul naţional, Dan Diaconescu a avut prima întâlnire cu Dan Voiculescu, omul de afaceri pentru care urma să pună bazele unui grup media, într-o sâmbătă, când Horia Alexandrescu îl trimisese la un interviu la acesta. Ulterior, Dan Diaconescu a fost abordat de Dan Voiculescu şi invitat acasă la acesta, unde Diaconescu i-a expus proiectul unui săptămânal local numit Jurnalul de Caracal, cu posibilitatea de extindere în întreaga ţară, cu titluri asemănătoare[1].

Perioada Jurnalelor

Câteva luni au trecut, şi la începutul lui 1991 Diaconescu a lansat, pe speze proprii, săptămânalul, în "6000 de exemplare vândute pe capota unei maşini". Conform fondatorului, investiţia a fost de 30.000 lei, iar veniturile, de 80.000, într-o perioadă neprecizată. Dan Voiculescu i-a cerut mai apoi lui Diaconescu un calcul pentru o investiţie, iar acesta i-a avansat suma de 5.000 de dolari pe titlu local sau 250.000 de dolari pentru întreaga reţea. Voiculescu a fost de acord cu propunerea şi, în consecinţă, Diaconescu a fost de acord să lucreze pentru el, "împotriva sfaturilor prietenilor", care vorbeau despre apartenenţa la fosta Securitate a omului de afaceri şi de conturile lui Ceauşescu, în chip de ceea ce Diaconescu a numit la OTV "primul angajat civil între ghilimele"[1].

Până în 1992, Dan Diaconescu a lansat pentru Voiculescu mai multe săptămânale locale. În 1992, Diaconescu a lansat, "din profitul săptămânalelor locale", Jurnalul naţional, cotidian aflat azi în top. Pentru redacţie, realizatorul de peste ani al OTV adusese colegi din Caracal pe "pile, cunoştinţe, relaţii". Unul dintre caracalenii care au lucrat în subordinea lui Diaconescu, este Marius Tucă.[1].

Echipa care lansase Jurnalul naţional a început să îşi facă planuri pentru o televiziune şi un radio. Dan Voiculescu a aflat, probabil, de planuri, pentru că Diaconescu a relatat că într-o bună zi la sediul Jurnalului (clădirea unde în 2008 funcţionează Antena 1, pe Şoseaua Bucureşti-Ploieşti) a apărut "un domn mai în vârstă", din televiziunea publică, iar acesta i-a spus că va fi coleg cu el şi va lansa televiziunea lui Dan Voiculescu. "Acel coleg mi-a dat şi numele televiziunii, un nume pe care eu îl alesesem, şi mi-a zis despre echipamente pe care eu şi colegii mei le alesesem", a precizat Diaconescu. Atunci când acesta i-a cerut explicaţii, Voiculescu i-a replicat că experienţa colegului mai în vârstă e necesară[1].

Noul coleg a însemnat începutul sfârşitului din punctul de vedere al lui Diaconescu. "Lucrurile au degenerat" atunci când colegul a cerut nişte bani împrumut de la "Jurnalul" pentru plata salariilor la Antena 1, "care între timp intrase în emisie". Ulterior, Diaconescu a fost cel care a avut nevoie de bani pentru salarii, dar i s-a replicat că nu a gestionat bine business-ul[1].

Diaconescu mai descrie un board al lui Dan Voiculescu din 1995, cu o atmosferă care "mie, unui tânăr de 25 de ani, mi s-a părut infernală". În decursul acestui board, Diaconescu a cerut 40 de scaune pentru redacţia pe care o conducea, dar a fost criticat de colegii mai în vârstă, care răspundeau de diferite afaceri precum "cimentul": "Acest Diaconescu este nebun, acuma vrea şi scaune.", "are multe diaconisme în cap". Dan Voiculescu a intervenit cerând să se acorde credit şi generaţiei tinere, după care board-ul a luat decizia de a îi da lui Diaconescu 20 de scaune. Peste 10 zile, scaunele au sosit şi au fost descărcate, dar Diaconescu a constatat că era vorba de numai 10 bucăţi. Jurnalistul şi-a acuzat colegii "de anumite apucături neprofesionale", pentru a constata că "unul din ceilalţi directori", care îl criticase în board pentru solicitarea de scaune, luase celelalte 10 bucăţi, pe motiv că "n-avea de doi ani". [1].

Despărţirea de grupul Voiculescu şi lansarea ziarului Oglinda

După acest episod, Diaconescu şi-a luat un concediu de trei luni, timp în care a mers "să ceară sprijin prietenilor", pentru a lansa ziarul Oglinda. "Aveam o listă de prieteni, de susţinători, 30 la număr, după plecare", îşi amintea Diaconescu la OTV, în septembrie 2008. "20 mi-au răspuns la telefon şi 10 m-au ajutat, cu împrumuturi rambursabile sau nu." Conform propriilor afirmaţii, jurnalistul a reuşit să strângă astfel, pentru lansarea ziarului, "de la prieteni, cunoscuţi, rude sau vecini", 40.000 de dolari.[1].

Cel puţin trei ani la rând, Dan Diaconescu primise de la Dan Voiculescu şi îi făcuse cadouri acestuia de zilele de naştere. Dan Diaconescu a relatat că în timp ce el îi oferea patronului "o sticlă de whisky, un pix, o brichetă", el a primit de la Voiculescu un aparat VHS, o Dacie şi cheile unui apartament, "ca să nu mai întârzie la serviciu", cum s-a glumit la petrecerea respectivă. La plecarea din grupul Voiculescu, Diaconescu susţine că a primit citaţii în care era "acuzat de şterpelirea unui videocasetofon". Conform realizatorului, aproximativ 65 de angajaţi de la "Jurnalul" îl urmaseră pe acesta la Oglinda. Diaconescu spune că i-a strâns pe aceştia şi a întrebat de VHS, dar n-a primit răspunsuri. Seara, acasă, realizatorul a confruntat seria aparatului, din citaţie, cu cea a celui aflat "sub televizor", primit cadou. Ulterior, pe măsură ce timpul trecea, Diaconescu spune că a primit citaţii şi pentru Dacie, pe care a predat-o după ce i-a înlocuit cauciucurile şi bateria cu altele mai uzate, şi pentru apartament, ale cărui chei i le-a trimis într-un plic lui Dan Voiculescu de ziua lui, după ce tergiversase predarea fiindcă nu avea unde locui[1].

În 1995, a lansat ziarul Oglinda, cu un format apropiat de al Jurnalului naţional, fără rezultate spectaculoase.

Apariţiile la TV. Pregătirile de lansare pentru OTV

După ce a trecut pe la TV Supernova şi Tele 7abc, ca realizator, Diaconescu a început să îşi facă planuri pentru televiziunea proprie. În 2001, Diaconescu avea 300 de mii de dolari pentru noua televiziune şi a fondat o societate pe acţiuni, Oglinda Televison SA, pe care intenţiona să ceară o licenţă. "prin martie-aprilie", a întocmit un dosar pentru CNA, cu sprijinul lui Emanuel Valeriu[2].

"Prin martie-aprilie" 2001, Diaconescu s-a prezentat la CNA, împreună cu Emanuel Valeriu şi Aristide Buhoiu, dar cererea de licenţă a fost respinsă cu şapte voturi la patru. Diaconescu a început să caute o licenţă disponbilă şi să dea telefoane la politicienii ajunşi la putere pentru a putea intra în emisie. A aflat că Sorin Roşca Stănescu deţinea o licenţă pentru o televiziune pe nume Omega TV şi i-a cerut directorului de la Ziua o întrevedere. Conform relatării lui Diaconescu, Roşca Stănescu s-a oferit să-l ajute "până la capăt" şi i-a cerut dosarul respins de CNA, tras la xerox, dar cu numele lui Diaconescu şters. Dan Diaconescu i-a trimis dosarul prin şofer, la sediul CNA, a doua zi, care era o miercuri, după ce în prealabil schimbase Oglinda Television SA cu o firmă nouă, pe nume First Media Advertising, achiziţionată în noaptea respectivă contra a "câteva milioane de lei". Sorin Roşca Stănescu a susţinut dosarul în faţa membrilor CNA şi a obţinut licenţa, după ce a trebuit să dea explicaţii cu privire la capitalul social foarte mic al noii companii şi la asociaţii acesteia, despre care a susţinut că sunt "petrolişti, cu afaceri în Orient", a mai afirmat Diaconescu[2].

OTV a intrat în emisie pe 2 mai 2001, cu o zi mai târziu decât era programat, dar a emis doar timp de câteva zile, fiindcă pe 8 mai autorităţile au cerut un aviz tehnic pentru toate televiziunile din România. Diaconescu nu a obţinut acel aviz tehnic, aşa că emisia a trebuit oprită. Conform relatărilor de la OTV, Diaconescu fusese anterior chemat de unul din cei mai importanţi cinci oameni din România, ajunşi la putere după alegerile din 2001, care îi reproşase că vrea să îşi facă o televiziune fără aprobarea lui. Diaconescu a susţinut că personajul respectiv i-a reproşat că ia bani de la alţi politicieni, Corneliu Vadim Tudor şi Traian Băsescu, dar singurul care dăduse "o sticlă de whisky, după emisiune" fusese, conform realizatorului, Băsescu. Omul politic respectiv i-a mai sugerat că dispune de fonduri importante din publicitate.[2].

Apariţia oficială a OTV şi suspendarea licenţei

Ulterior, Diaconescu a obţinut avizul tehnic necesar. Pe 9 septembrie 2001, OTV a intrat oficial în emisie[2]. Postul a atras repede atenţia prin talk-show-ul extins, realizat de fondator, care aducea pe ecran personaje ciudate (ghicitoare, vrăjitoare, politicieni vocali din partide minuscule, diferiţi cetăţeni simpli cu probleme personale etc.), în condiţii tehnice precare. Pe la OTV s-au mai perindat personaje dintre cele mai diferite, precum Stelian Ogică, presupusul câştigător al unui milion de dolari la loterie, Oana Zăvoranu, istoricul şi scriitorul Alex Stoenescu (cu relatări argumentate despre evenimentele din decembrie 1989).

Postul a intrat şi în atenţia Consiliului Naţional al Audiovizualului, care a acuzat diferite încălcări ale Legii audiovizualului. Pe 12 septembrie 2002, CNA a dispus încetarea emisiei postului, după ce Diaconescu susţine că avusese o altă discuţie cu acelaşi înalt "oficial", ajuns la putere după alegerile din 2001, "unul din cei mai importanţi cinci oameni din România". Acesta i-ar fi propus să cedeze 51% din firmă soţiei lui, dar Diaconescu nu dorea acest lucru, din cauza experienţei anterioare cu Dan Voiculescu. "Oficialul" l-ar fi întrebat pe Diaconescu câţi bani face cu OTV, iar acesta ar fi răspuns că 300 de mii pe lună, cu 100 de mii mai mult decât veniturile reale. Personajul i-ar fi oferit 800 de mii pe lună, venituri din publicitate, a doua zi după ce Diaconescu ar fi cedat procentele respective. Diaconescu susţine că i-a replicat că e ca şi cum ai dona o casă, în schimbul unor "muşcate şi îmbunătăţiri" pe care noul proprietar se angajează să le facă după donaţie. Personajul important i-ar fi replicat că este "infect" şi "obraznic": "Ce vrei să spui, că am prea multe case?"[3]. Unul din personajele cele mai importante ale României anului 2002, ajuns la putere după alegerile din 2001, este fostul premier Adrian Năstase. Acesta a căpătat, din partea presei, porecla "Năstase patru case" ca urmare a presupuselor achiziţii imobiliare[4].

Postul a revenit pe ecran după expirarea interdicţiei CNA, pentru a începe să câştige rating şi o notorietate presărată cu blamul comentatorilor TV şi al vocilor societăţii civile. Conform ziarului Cotidianul, OTV a primit o nouă licenţă pe 8 aprilie 2004[5].

Serialul Elodia şi clienţii de publicitate mari

Mireasă furată, la OTV
2007 a fost anul în care Diaconescu şi OTV au obţinut consacrarea, cu serialul de peste 150 de episoade Elodia (continuat sporadic şi la data iniţierii acestui articol, în septembrie 2008), pornit de la misterioasa moarte a avocatei Elodia Ghinescu, căsătorită cu poliţistul, suspect sau suspectat de asasinarea Elodiei, Cristian Cioacă. Cazul Elodia a început prin a fi ironizat, dar s-a impus inclusiv ca subiect de presă serioasă, în aceleaşi ziare care criticau stilul întortocheat şi interminabil în care intriga a fost dezvoltată la talk-show-ul lui Diaconescu[6]. Elodia a adus OTV în top 5-ul televiziunilor din România. În iulie 2008, televiziunea lui Dan Diaconescu a atins de pildă un rating mediu de 0,9 puncte (108 mii telspectatori) şi o cotă de piaţă de 6% pe întregul public urban, ceea ce a situat-o pe locul al patrulea, după Pro TV, Antena 1 şi Acasă TV[7]. După episodul 100, talk-show-urile au început să fie concentrate pe drama domestică a cuplului Magda Ciumac-Tolea, personaje cu o oarecare legătură cu cazul Elodia care şi-au petrecut sute de ore în studioul OTV.

În perioada 2007-2008, OTV a intrat în atenţia media plannerilor din agenţiile mari. Pe post au început să apară spoturi publicitare incluse în campanii masive, ale unor advertiseri mari, precum Corega sau Millie. În trecut, OTV difuza spoturi aproape exclusiv low-budget care promovau branduri autohtone.

O picanterie a talk-show-urilor lui Dan Diaconescu a început să fie, la un moment dat, apariţia în direct a unor mirese furate şi aduse de nuntaşi la postul de pe Magheru.

Fantoma din Medgidia. Preluare DDTV de pe OTV
Un al doilea post TV, DDTV (Dan Diaconescu TV), a urmat după o vreme. Postul prezintă reluari de pe OTV şi transmisii extinse în direct ale unor evenimente precum congrese ale partidelor politice sau petreceri cu DJ.

La începutul lui septembrie 2008, Dan Diaconescu a lansat un protest împotriva Consiliului Naţional al Audiovizualului, solicitând demisia membrilor acestora şi demarând o acţiune de strângere de semnături în favoarea "televiziunii poporului" (OTV), după ce Consiliul suspendase emisia postului, timp de trei ore, pe 9 septembrie, 16 aprilie şi 23 iulie 2008. Suspendările au avut motive precum limbajul injurios sau prezenţa unui minor într-un studio unde avea loc o dispută şi premerg înjumătăţirea perioadei pe care a fost acordată licenţa de emisie, ceea ce ar duce la încetarea emisiei la OTV în viitorul apropiat, dat fiind că autorizaţia a fost acordată pe 9 septembrie 2004, pe o perioadă de 9 ani[5].

În serialul "Jos labele de pe televiziunea poporului", din care provin şi unele din informaţiile din acest articol, Diaconescu a formulat o serie întreagă de acuzaţii la adresa membrilor CNA şi a instituţiei propriu-zise. Membrii CNA au negat acuzaţiile[5]

Dan Diaconescu şi Tolea Ciumac, 11-12 ianuarie 2009
În noaptea de 11-12 ianuarie 2009, Dan Diaconescu a fost victima unei agresiuni din partea luptătorului Tolea Ciumac, soţul Magdei Ciumac, femeia lansată în decursul serialului Elodia, pe a cărei poveste s-a centrat acesta în decursul lui 2008. Tolea a venit în studioul lui Dan Diaconescu cu un tomberon de gunoi, în care a încercat să-l bage pe Diaconescu[8]. În urma incidentului, Diaconescu a solicitat o expertiză medico-legală.

Conform datelor de la Ministerul Finanţelor, Ocram Televiziune SRL, operatorul OTV, a avut în 2007 o cifră de afaceri de 7.906.359 RON (2,37 milioane euro) şi un profit net de 1.458.783 RON (437 de mii de euro). În iunie 2009, Dan Diaconescu afirma, într-un interviu pentru DailyBusiness.ro, că OTV-ul realizase în 2008 un profit de un milion de euro, cu precizarea: Niciodată nu am pierdut bani în televiziune mai mult de două-trei luni[9].

Reţinerea din 2010

Pe 22 iunie 2010, Dan Diaconescu a fost reţinut de Direcţia Naţională Anti-Corupţie, sub acuzaţia de a fi încercat să-l şantajeze pe Florin Moţ, primarul unei comune din Ardeal, Zărand[10]. Conform informaţiilor apărute în presa momentului, era vorba de o casetă difuzată de OTV cu 11 luni înainte, pe 21/22 iulie 2009, în care postul TV promitea dezvăluiri senzaţionale cu privire la modul cum şi-a făcut averea primarul. OTV/Diaconescu ar fi cerut 200 de mii de euro de la acesta şi ar fi primit 30 de mii de euro şi 4200 de lei noi.

Controverse

În vara lui 2005, CNA i-a cerut lui Dan Diaconescu explicaţii cu privire la sume de bani pe care Corneliu Vadim Tudor le-a plătit pentru apariţia pe unul din posturile lui Dan Diaconescu, conform propriilor declaraţii de la "24 h". Într-o scrisoare deschisă adresată lui Ralu Filip, Corneliu Vadim Tudor a explicat că a fusese vorba de "sume infime, de cite trei-patru milioane de lei, oferiţi unor tehnicieni pentru montajul peliculei"[11].

În decursul lui 2008, au apărut zvonuri cu privire la preluarea de către Sorin Ovidiu Vîntu a OTV, în totalitate sau parţial. Singura tranzacţie atestată scriptic este apariţia unui offshore cu sediul în Cipru, Magichand, care a preluat 20% din Ocram Televiziune SRL, societatea pe care operează OTV, cu Diaconescu acţionar unic[12].

Traseu profesional

Trivia

  • în perioada cât a fost condus de Dan Diaconescu, Jurnalul naţional avea unul din formatele cele mai mici din România (apropiat de A4), motiv pentru care a fost numit "ziarul atât de mic, încât îl poţi citi şi în coşciug"
  • numele OTV vine de la "Oglinda TV" (extensie a cotidianului editat de Diaconescu). Televiziunea a fost numită totuşi "Zero TV"
  • în cercurile media a circulat un banc referitor la tabloidizarea Pro TV: "Ce rămâne din Pro TV dacă scoţi PR-ul? - OTV"
  • spre deosebire de alţi realizatori, Dan Diaconescu priveşte foarte rar în cameră. Nu foloseşte prompterul şi lipseşte lungi intervale de pe ecran, în ale sale talk-show-uri
  • OTV este numită "televiziune de apartament" pentru că OTV funcţionează efectiv într-un apartament aflat pe Bulevardul Magheru, în zona staţiei de metrou Romană
  • "Dan Diaconescu direct", emisiunea sa zilnică, are durate-record. Începe în prime-time şi se termină uneori în zori.

Linkuri externe

Referinţe

  1. ↑ 1,0 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 1,6 1,7 1,8 Relatare a lui Dan Diaconescu, OTV, în seara zilei de 13 septembrie 2008
  2. ↑ 2,0 2,1 2,2 2,3 Relatare a lui Dan Diaconescu, OTV, în seara zilei de 14 septembrie 2008
  3. ↑ Relatare a lui Dan Diaconescu, OTV, în seara zilei de 15 septembrie 2008
  4. ↑ Conform cotidianului Libertatea, informaţie accesată la http://www.libertatea.ro/index.php?section=articole&screen=arhiva&sid=71695, pe 16 septembrie 2008
  5. ↑ 5,0 5,1 5,2 Cotidianul, Dan Diaconescu despărţit de suspendare doar de o înjurătură, 16 septembrie 2008, accesat la http://www.cotidianul.ro/otv_despartit_de_suspendare_doar_de_o_injuratura-58244.html pe 16 septembrie 2008
  6. ↑ Conform Media lui Comanescu, analiză accesată la http://comanescu.hotnews.ro/lunga-si-fericita-moarte-a-elodiei-la-otv.html, pe 14 septembrie 2008
  7. ↑ Media lui Comanescu, informaţie accesată la http://comanescu.hotnews.ro/ratingurile-tv-pe-iulie.html, pe 14 septembrie 2008
  8. ↑ Scena poate fi vizionată pe YouTube.com, la http://www.youtube.com/watch?v=SVNlq5bAfwQ
  9. ↑ Interviu pe DailyBusiness.ro, 15 iunie 2009: Ce fel de businessman e Dan Diaconescu?, accesat la http://www.dailybusiness.ro/stiri-media-marketing/ce-fel-de-businessman-e-dan-diaconescu-mai-semnez-acte-in-pauza-de-publicitate-cateodata-chiar-si-in-direct-27116 pe 16 iunie 2009
  10. ↑ Informaţie disponibilă pe HotNews.ro, la http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7464937-judecatoria-sectorului-1-decide-marti-daca-aresteaza-dan-diaconescu.htm, accesată pe 22 iunie 2010
  11. ↑ Evenimentul zilei, 9 iunie 2005, informaţie accesată la http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/12436/Dan-Diaconescu-suspectat-ca-ia-spaga-de-la-invitati.html pe 14 septembrie 2008
  12. ↑ Conform Mediafax, informaţie disponibilă la http://www.mediafax.ro/cultura-media/dan-diaconescu-si-a-vandut-siesi-printr-un-offshore-20-din-otv.html?1706;2445170, accesată pe 14 septembrie 2008
  13. ↑ Informaţii disponibile la http://otvsenzational.blogspot.com/2007/06/dan-diaconescu.html, accesate în data de 14 septembrie 2008


Adus de la "http://mediapedia.ro/wiki/index.php/Dan_Diaconescu"